Lifestyle

Numai prostii făceam când eram mică

Mi-am amintit ieri o de o serie de prostii pe care le făceam când eram mică şi am realizat că am povestit la toată lumea, numai vouă nu 🙂 Sunt foarte mândră de ele şi de aceea mă laud ori de câte ori apuc 😀

Când eram eu mică mă uitam la desene animate cu bunicul meu sau mai bine zis el se uita cu mine, şi mereu îmi citea, până într-o zi când a făcut ulcior la unul din ochi şi nu mai putea să vadă bine şi implicit nu mai putea să-mi citească. Bineînţeles că m-am simţit jignită şi trădată şi i-am tras un pumn în ochi de toată frumuseţea. M-a alergat prin toată casa după aceea, dacă nu era bunica mea, luam o bătaie de toată frumuseţea 🙂 )

O altă “realizare” ar fi aceea de a răspunde la telefon. Eu mereu răspundeam prima la telefon. Îl imitam pe unchiul meu, fratele mamei mele, care pe vremea aia era un puştan care avea mai multe de 2 gagici 🙂 ) Visul oricărui băiat. Bunica mea le ştia pe toate şi îl acoperea de fiecare dată când sunau la telefon. Toate acestea s-au întâmplat până în ziua în care am răspuns eu la telefon. În acea zi, unchiul meu îi spusese bunicii mele că dacă sună X să-i spună că nu e acasă. Eu am asistat la acea conversaţie iar când a sunat telefonul am răspuns şi i-am zis fetei exact ce trebuia: “Unchiul meu mi-a zis să-ţi spun că nu e acasă”. Şi acum mă bufneşte râsul când îmi amintesc 🙂 )) Eu alergam într-un suflet prin casă şi mă ascundeam în spatele bunicii mele, iar unchiul meu era mai mult decât determinat să mă căpieze în bătaie. Din nou m-a salvat bunica, dar de data aceasta nu putea să-şi oprească nici măcar ea lacrimile de la atâta râs.

😛 Ce frumos era atunci…

Join The Discussion